Timp de mulţi ani, serviciul de sterilizare a fost departamentul „de culise” din cadrul unui spital şi nu a fost întotdeauna recunoscut pentru contribuțiile sale la îngrijirea şi siguranța pacientului deşi activitatea de aici reprezintă un preambul al actului medical şi aici lanţul epidemiologic se rupe.
Mulţi profesionişti din domeniul sanitar nu sunt conştienţi de sarcinile complexe şi procedurile care sunt realizate în acest serviciu.
Sarcina imediată a tratării pacientului este scopul principal, iar o cunoaştere în profunzime a proceselor care le îngăduie să aibă la dispoziţie materialele sterile, nu prezintă un interes imediat.
Rolurile, responsabilităţile şi contribuţiile profesioniştilor din aceste servicii nu sunt cunoscute de pacient şi familia acestuia.
Totuşi personalul angajat precum şi personalul sanitar din activităţile chirurgicale sunt conştienţi că fără eforturile lor şi respectarea strictă a standardelor şi a bunelor practici, nu pot fi realizate îngrijiri sigure şi de înaltă calitate pentru pacienți.
Cu timpul a început să se cunoască şi să se recunoască rolul vital pe care îl joacă acest serviciu în îngrijirea pacientului şi a rezultatelor pozitive, adesea fiind numit acum, „inima spitalului”.
Şi aşa şi este, nefuncţionarea departamentului duce la întreruperea activităţii chirurgicale şi bulversarea activităţii întregului spital.
În decursul anilor lucrurile au evoluat, activitatea fiind într-o dinamică continuă.
De la sterilizarea clasică cu abur sau căldură uscată au apărut şi alţi agenţi de sterilizare (oxidul de etilenă, sterilizarea cu plasmă), ambalarea de la clasicele truse şi casolete a trecut la containere rigide şi mai apoi la pungile , rolele şi hârtia de ambalat specifică.
De la „intervenţiile chirurgicale deschise” s-a trecut la intervenţiile minim invazive, laparoscopice şi mai nou robotice.
Sistemul de monitorizare prin indicatorii specifici şi sisteme computerizate de urmărire a instrumentarului permite peronalului să valideze şi să dovedească fiecare ciclu corect, sau să respingă un ciclu nevalidat.
În ţările dezvoltate personalul din serviciile de sterilizare au obţinut o recunoaştere ca specialitate la propriu.
În ţările cu venituri mici, personalul se încadrează în ierarhia de asistenţi medicali şi este considerată ca „un apendice al complexului de operaţie”.
Indiferent de ţară, se pune un accent deosebit pe certificare şi competenţe şi acest lucru se află în centrul atenţiei.
Programul de formare nu înseamnă documentarea participării la cursurile anterioare, seminarii…etc.
Personalul trebuie
– format (la angajare)
– instruit (la nevoie)
– recalificat (odată pe an)
Trebuie formată o echipă cu:
– pregătire profesională adecvată
– personalul trebuie calificat şi instruit în permanenţă
– personalul trebuie să posede cunoştinţe despre fiecare proces pe care urmează să-l aplice în diferite zone de activitate.
Programul de formare a personalului sunt măsuri pe termen lung luate pentru
– formare iniţială
– formare avansată
– dezvoltarea profesională continuă.
Recalificarea performanţei personalului trebuie să fie efectuată cel puțin o dată pe an, precum şi la:
– introducerea unui dispozitiv nou sau modificat
– introducerea unei configuraţii de încărcare noi sau modificate
– introducerea unui ambalaj nou sau modificat
– când se fac modificări la parametrii echipamentului şi procesului (modificări ale programului)
Competenţa este necesară
– pentru înlăturarea erorilor medicale
– pentru protecţia pacienţilor
– datorită apariţiei articolelor şi echipamentelor tot mai sofisticate
Profesioniștii din serviciile de sterilizare de astăzi se confruntă cu provocări complexe, având în vedere proceduri, instrumente, echipamente şi tehnologii inovatoare şi în continuă evoluţie.
Educația medicală continuă, îi ajută să se asigure că îşi pot continua să îşi îndeplinească responsabilităţile în siguranţă, constant şi eficient şi în conformitate cu cele mai noi standarde şi cerinţe.
Îngrjirea de calitate şi siguranţa pacientului trebuie să fie primordială.
